Agricultura regenerativă ca strategie pe termen lung
Plecând de la bunele practici de management agronomic și o excelentă gestionare a resturilor vegetale din culturile anterioare, trebuie să se planifice întotdeauna o bună rotație a culturilor pentru a nu întâmpina dificultăți pe parcurs. Să nu uităm că agricultura regenerativă, prin lucrări minime ale solului sau no-tillage, trebuie oricum proiectată și gândită atât înainte cât și împreună cu toate celelalte practici agricole care vor urma, atât pentru cultura care ne interesează în acel moment cât și pentru cele ce le vom cultiva după aceea.
Semănatul în agricultura conservativă, pentru cultura de grâului, varianta de lucrări minime ale solului și varianta de semănat direct, sunt întâlnite mai des în ultima perioadă tocmai datorită efectelor sistemul convențional asupra costurilor mari de mecanizare și lucrare a solului. Aceste costuri devin din ce în ce mai nesustenabile pentru fermieri, în schimb, dacă se aplică o lucrare minimă a solului, este posibil să se simplifice acțiunea de pregătire a terenului și cea de semănat și astfel fermierii pot să devină mai competitivi.
Prin urmare, agricultura regenerativă, prin însămânțare directă a grâului sau cu lucrarea minimă a solului, poate deveni o oportunitate și reprezintă o alternativă la lucrarea convențională a solului, chiar dacă încă, la ora actuală, nu a devenit atât de răspândită în zona noastă pe cât merită.
Ce este lucrarea minimă a solului sau minim – tillage?
Această tehnică reprezintă astăzi o etapă intermediară de cultivare între arat și semănat direct (no-tillage) și poate fi alternată în mod benefic cu aratul, reducând costurile și atenuând impactul asupra solului. Această tehnică vizează în principal tehnologia în care nu se practică semănatul direct, dar scopul final este de a trece la o tehnologie realizată cu mai puține costuri.
De exemplu, tehnologia minimum-till este specifică pentru toate zonele unde este dezvoltată activitate zootehnică sau o activitate agricolă legată de producerea de biogaz. Aceste zone au nevoie să distribuie și să încorporeze gunoiul de grajd și resturile vegetale. În acest caz este aproproape imposibil să adoptăm semănatul direct (no-tillage), ca urmare, lucrarea minimă a terenului (minim-tillage) este posibilă și chiar recomandată.
Lucrarea minimă a solului trebuie efectuată în mod normal cu mult înainte de semănat, cu cel puțin 25-30 de zile înainte, deoarece principalele acțiuni și obiective sunt acelea de a avea un reziduu parțial în procesul de degradare, dar mai ales adoptarea unui semănat fals care devine foarte important pentru combaterea buruienilor specifice, precum cele din familia gramineelor. Totodată lucrarea minima a solului ne ajută să înlăturăm toate tipurile de samulastră, de grâu, orz, triticala și rapiță care au germinat din boabele scuturate la recoltarea precedentă și care pot transmite viruși la culturile care vor fi apoi semănate.
Prin urmare, obiectivul principal este pregătirea în prealabil a solului pentru însămânțare, acțiuni care se efectuează mai întâi cu unelte independente, iar apoi combinate direct pe semănătoare în timpul însămânțării, printr-o singură trecere.
Ce utilaje sunt potrivite pentru o lucrare minimă a solului?
- discurile care trebuie să fie netede, crestate, ușor înclinat sau turbo cu elemente de lucrare a solului elastice
- trebuie să pătrundă până la o adâncime de maxim 13-15 cm, capabile să miște solul fără a provoca formarea de brazde
- nu trebuie să răstoarne straturile de sol, ci doar să îl miște și să-l amestece cu reziduurile, unde reziduurile trebuie să fie încă prezente în proporție de 30-40%
- terenul trebuie să fie pregătit pentru însămânțat doar cu o singură trecere
Ce este tehnologia no-tillage?
Este foarte diferită tehnica de însămânțare directă (no-tillage) care presupune neapărat alegerea semănătorii. Această tehnică are ca scop unic obținerea unei perturbări minime și a unei interacțiuni minime între părțile mecanice și sol, limitând acțiunea asupra acestuia; foarte important, că după trecerea semănătorii trebuie să se observe doar linia de semănat, unde a fost plasat si îngrășământul, biofungicidele, bio insecticidele (BCAs Bio Controls Agents) ori alte tipuri de insecticide. Nimic altceva nu trebuie să se vadă in urma semănătorii.
Semănătoarele foarte eficiente trebuie să îndeplinească câteva cerinţe importante cum ar fi :
- Să efectueaze depunerea seminţei într-o singură trecere, folosind modele de discuri dese pe sol nelucrat şi în prezenţa reziduurilor abundente.
- Trebuie să poată efectua fertilizarea localizată, distribuirea de biofungicide, bioinsecticide sau insecticide în același timp cu însămânțarea, folosind întotdeauna echipamente speciale localizate, adăugate pe semănătoare, în acest scop.
Aceste semănători sunt de obicei tractate, dar pot fi și semi-purtate, astfel încât să își poată așeza toată greutatea pe sol. Greutatea generată de acțiunea combinată a arcurilor de sarcină și greutatea elementului în sine trebuie să fie mai mare de >250 kg pentru fiecare secție de însămânțare – ca element mecanic de la semănătoare.
Semănătoarea no-till trebuie să aibă la dispoziție cel puțin 50-60 CP pentru fiecare metru liniar de suprafață de semănat, ținând cont întotdeauna de o pantă ușoară a solului (deal). Semănătoarele directe nu trebuie să aibă niciodată piese de lucru acționate de o priza de forță mecanică sau hidraulică.
Secția de semănat are singura sarcină de a pătrunde în sol, tăind resturile de vegetale fără a le incorpora în sol, deoarece reziduurile vegetale nu trebuie să vină niciodată în contact cu sămânța, ci trebuie să plaseze sămânța la adâncimea dorită, „direct și în contact intim cu solul”, acoperind-o și lasând reziduurile vegetale la suprafață, distribuite uniform drept protectie.
Îngrășământul va fi localizat pe lateralele brazdei de semănat, la o adâncime mai mare decât sămânța, în timp ce localizarea biofungicidelor, bioinsecticidelor și insecticidelor trebuie să fie făcută directă asupra seminței.
Gestionarea riscurilor și evitarea pierderilor de productivitate la semănatul direct
A face o însămânțare directă, fără lucrarea terenului nu este o operațiune simplă, de aceea, decizia trebuie luată întotdeauna ținând cont de cultura anterioară, de masa resturilor vegetale și de distribuția acestora în câmp; trebuie evaluate tipul de sol și condițiile de umiditate prezente în momentul respectiv. Trebuie acordată multă atenție ca reglajele mașinii să fie bine făcută deoarece sămânța trebuie să fie plasată la adâncimea potrivită și mai ales, bine acoperită de sol pentru a evita erorile. Regula care trebuie să ne ghideze în luarea acestor decizii este să procedăm în așa fel încât plantele să nu aibă motive de suferință și să asteptăm să se refacă; să nu uităm că orice efort, în plus depus de către plante, este totuși timp pierdut și productivitate pierdută.
La semănatul direct, tehnica (no-tillage), temperatura solului este cu cel puțin 4°C mai mică decât la lucrarea minimă a solului, (minim-tillage) sau la semănatul tradițional, astfel că semănatul ar putea fi anticipat toamna cu cel puțin 4-5 zile și în orice caz după 15 octombrie pentru o mai mare siguranță. La acest considerent important, menționăm și faptul că semănatul direct, din diverse motive, necesită o normă de semințe cu cel puțin 10-15% pe metru -pătrat mai mult față de cea recomandată de firmele furnizoare de semințe, dar nu mai mult de acest procent.
Doar în cazul specific în care cultura premergătoare a fost sorgul (Sorghum bicolor L.), furajele sau iarba de Sudan (Sorghum × drummondii), se recomandă creșterea cantității de semințe de grâu cu cel puțin 20%, datorită conținutului ridicat de Durrina ( până la 250 de miligrame de acid cianhidric la 100 de grame de produs vegetal), care ar putea în unele cazuri, mai ales în anii deosebit de secetoși și caniculari, să reducă și să inhibe germinarea unei părți din sămânța de grâu. Vă reamintim că acest fenomen nu se aplică doar la tehnologia no-till ci la orice tip de tehnologie.
Alegerea varietății soiurilor trebuie evaluată cu atenție și trebuie legată în mod expres de unele trăsături genetice importante, care sunt identificate prin următoarele caracteristici:
- O mai mare dezvoltare a sistemului radicular, care prin utilizarea endomicorizelor va putea beneficia mai mult de o asimilare mai eficientă a nutrienților, în special a fosforului și potasiului și în faza următoare a azotului;
- Soiuri foarte viguroase (vigoare timpurie), – soiuri capabile să susțină concurența cu buruienile, grație și unui indice ridicat de răsărire, capabile să producă o cantitate mai mare de biomasă pentru a avea o acoperire și stabilitate rapidă în sol chiar de la început;
- Rezistență sau toleranță excelentă la principalele adversități patogene și viruși care pot compromite producția.
Analizând și cunoscând acești termeni, și referindu-ne la realitatea agricolă românească, unde nu predomină rotațiile între diferitele culturi, e bine să reflectăm la următoarele aspecte importante:
- Solul nelucrat (no-tillage) – va simți, în timp, o serie de transformări care îi influenţează structura, porozitatea, permeabilitatea şi activitatea biologică, creând o reală stabilizare a fertilităţii şi deci crește randamentul productiv;
- Solul minim lucrat ( minim-tillage) – limitează pierderile de substanță organică din sol, inhibă o parte din încărcătura de buruieni și agenți patogeni și îmbunătățește permeabilitatea în perioada de iarnă, fără a influența negativ randamentul productiv al solului, față de situația în care asupra acestuia se fac lucrări mecanice intensive.
Toate cele trei tehologii aplicate solului, (no-tilleage, minim – tillage și tillage) au fost verificate în practică și se bazează pe dovezi științifice solide. De asemenea, știm că niciuna dintre acestea nu este aplicabilă pe toate solurile și în toate condițiile de câmp, nu sunt aplicabile pentru orice tip de cultură agricolă, ca urmare așa ca în orice nou proiect, trebuie să începem să urmărim procesele agronomice deja studiate și care sunt diferite față de cele pe care le-am făcut până acum; în felul acesta putem face ca aceste tehnologii să fie eficiente și durabile din punct de vedere economic.