Căutare
În esență, tehnologia aplicării variabile de îngrășăminte (Variable Rate Application – VRA) este reprezentată de aplicarea cu doză diferențiată a îngrășămintelor, în zone diferite.
Aplicarea dozei exacte de îngrășământ, doar acolo unde este necesar, se bazează pe măsurători în timp real, de obicei a conținutului de clorofilă din suprafața foliară a plantelor, sau pe o hartă de sol predefinită. În funcție de mai multe informații specialiștii Vantage pregătesc aceste hărți.
Scopul aplicării variabile de îngrășăminte este optimizarea costurilor de cultură și obținerea unor producții mai ridicate.
Pentru ca aplicarea de rată variabilă să fie eficientă, este necesar să se identifice corect zonele cu diferențe. Pentru început, trebuie să înțelegem care sunt cei mai importanți factori de sol care determină aceste diferențe – și anume zonele care au un potențial de producție scăzut, mediu sau ridicat.
Acești factori pot fi:
- conținutul de humus și de nutrienți
- prezența eroziunii solului
- diferențe în textura solului
- salinizarea
- prezența zonelor cu drenaj mai ridicat și prezența zonelor cu retenție prelungită a apei
Apoi trebuie stabilită strategia folosită pentru a determina aceste zone.
Pentru aceasta se poate folosi:
- imagini satelitare sau imaginile luate cu drona
- hărți topografice
- hărți cu textura solului
- hărți de distribuție a elementelor nutritive
- hărți de producție, de electroconductivitate a solului, sau altele
Nu în ultimul rând, trebuie verificată intensitatea variației fiecărui factor și în ce măsură afectează acestea producțiile obținute.
Cum se definesc zonele diferite din teren în vederea aplicării cu rată variabilă?
Crearea hărților de rată variabilă este un proces complex.
Sunt numeroși factori care influențează potențialul maxim de producție, iar aceștia pot varia de la o parcelă la alta
Pentru asta este necesară analiza și procesarea informațiilor din diverse surse.
Pentru a înțelege mai bine variabilitatea solului într-o fermă, se pot folosi diferite tipuri de hărți, împreună cu observațiile directe din câmp.
Există diferite abordări în a crea hărți de aplicare variabilă, iar fiecare are avantajele și limitările ei. Mai jos sunt câteva dintre ele:
Hărțile de producție.
Acestea pot fi generate atunci când combina, cu ajutorul monitorului de ghidare, poate înregistra producția și localizarea acesteia în lucru. Hărțile de producție sunt foarte utile în a determina zonele cu potențial ridicat, mediu și scăzut de producție. Provocarea este determinarea factorilor care au dus la aceste diferențe de produție.
Din păcate, diferența de producție nu este legată în mod direct de diferențe în ceea ce privește tipul de sol sau fertilitatea solului. De asemenea, hărțile de producție diferă semnificativ de la an la an, ceea ce face și mai dificilă identificarea zonelor cu diferențe.
Hărțile de salinitate.
Dacă salinitatea solului este o potențială problemă în ferma respectivă, pentru a crea o astfel de hartă se pot folosi diverși senzori, sau analizele de laborator. În această situație, dozele de aplicare ale îngrășămintelor pot fi reduse, în funcție de gradul de salinizare. Prin urmare, acestea sunt zone cu potențial mai redus de producție. Pentru fermele cu soluri salinizate, o hartă de salinitate a solului făcută corect este foarte utilă.
Hărți cu textura solului.
Este un adevăr general valabil faptul că solurile cu un conținut mai ridicat de argilă au o capacitate mai ridicată de retenție a apei și a nutrienților, ceea ce rezultă un potențial de producție mai ridicat. Aceste hărți pot fi făcute cu ajutorul senzorilor sau al analizelor de laborator. Hărțile de textură a solului generate de senzori iau în considerare electroconductivitatea solului. Măsurătorile se bazează pe faptul că solurile cu un conținut mai ridicat de argilă sunt mai bune conductoare comparativ cu solurile nisipoase. Totuși, citirile sunt mai mari în solurile cu umiditate mai ridicată sau în solurile mai sărăturate, iar senzorii nu pot face distingeri între cauzele pentru care valorile sunt mai ridicate sau mai scăzute, în momentul scanării.
Hărți pentru conținutul de humus și reacția solului. Adițional texturii solului, unii senzori pot reda și alte proprietăți ale solului, cum ar fi pH-ul sau conținutul în materie organică. Măsurătorile în spectrul NIR (near infrared) se pot corela cu conținutul de materie organică, nivelul de carbon din sol, reacția solului sau umiditatea acestuia. Totuși, aceste valori necesită validare mai departe, pentru a putea fi utilizate.
Hărți bazate pe imagini satelitare.
Scanarea indexului de vegetație. Hărțile ajută la identificarea zonelor cu potențial de producție mai ridicat sau mai scăzut. Imaginile satelitare sunt ultilzate pentru a evalua evoluția plantelor în cultură. Se consideră că zonele cu valori mai ridicate au un potențial productiv mai ridicat. Informațiile din aceste imagini se pot schimba considerabil în perioada vegetativă și de cele mai multe ori variază de la un sezon la altul, în funcție de numeroși factori. Iar acest lucru complică interpretarea informațiilor din aceste imagini. Pentru acest motiv, se recomandă ca informațiile din imaginile satelitare să fie folosite complementar altor metode, pentru a identifica zonele cu diferențe considerabile ca și potențial de producție. Imaginile satelitare, asemenea hărților de producție, au anumite limitări. Trebuie identificat principalul factor care contribuie la diferența de biomasă a unei culturi într-o anumită zonă, fiind foarte important să înțelegem care este cauza acestei diferențe și dacă aceasta vine din diferența de fertilitate a solului sau cauzele sunt altele.
Hărțile de topografie.
Acestea pot fi foarte utile în crearea hărților de aplicare cu rată variabilă. Forma terenului este un factor major care are o influență puternică în existența diferențelor de sol dintre parcele. Pentru a pregăti o astfel de hartă, sunt necesare informații GPS, care de obicei se înregistrează o dată cu hărțile de producție în momentul recoltatului. Sunt diverse programe dezvoltate special pentru aceste tipuri de hărți.
Hărțile create pe baza analizelor de sol.
Comparativ cu hărțile create de scanarea solului cu senzori, hărțile care se bazează pe rezultatele analizelor de sol din laborator utilizează determinarea cantitativă exactă a nutrienților existente în sol, pe lângă caracteristicile fizico-chimice ale solului. Acestea sunt mult superioare ca și bază pentru procesul de creare a hărților de aplicare cu rată variabilă a îngrășămintelor. Aceste hărți sunt incluse în serviciul agronomic AgroBalance oferit de Vantage.
Toate informațiile pe care le oferă aceste hărți conțin informații care au avantajele lor, dar și limitările lor. Multitudinea de date oferite pot provoca confuzie, mai ales dacă informația este inconsistentă. Iar pentru asta se recomandă o expertiză tehnică a specialiștilor cu o experiență îndelungată în analiza și interpretarea acestui tip de informații, la fel ca și crearea de hărți de aplicare cu rată variabilă a îngrășămintelor.
Pentru o expertiză tehnică, contactați echipa de specialiștii de la Vantage sau completați datele dumneavoastra în formularul de mai jos și vă vom contacta noi!
