În situația în care te ocupi de executarea unei operații agricole extinse de porumb sau soia, practic există mai multe șanse în a implementa practicile agriculturii de precizie și observând rezultatele privind creșterea profitului – cel puțin așa reiese din cercetările Departamentului Agriculturii al Statelor Unite USDA (United States Department of Agriculture). Cercetarea elaborată de USDA, se axează pe trei practici esențiale ale agriculturii de precizie: monitoare și sisteme de ghidare, VRA (Rata variabilă de aplicare) și sisteme GPS bazate pe hărți.
În ce măsură este cunoscută Agricultura de Precizie?
În ultimii 10 ani, sistemele de ghidare pentru tractoare au ajuns cunoscute pe piață într-un mod mult mai rapid decât cererea de intrare a ratei variabile. În SUA, sistemele de ghidare se folosesc pe o suprafață de 50% din cultura de porumb și soia, în timp ce doar de la 28% la 34% din aceste hectare beneficiază de VRA. Pe de altă parte, cartografierea este folosită pe 40% din teritoriul Statelor Unite ale Americii pentru cultura de porumb și soia, în timp ce hărțile de sol cu GPS sunt utilizate pe 30% din terenurile agricole cultivate cu fasole și porumb.
Fermele care cultivă porumb cu peste 1173 hectare sunt mult mai susceptibile în a adopta agricultura de precizie, spre deosebire de fermele mai mici. Astfel, dintr-un total de 80% în utilizarea sistemelor de ghidare, 70%-80% folosesc hărți, și 30%-40% folosesc VRA.

Să vorbim despre bani
Hărțile cu GPS sunt cele mai eficiente în a-i ajuta pe fermieri să-– folosind aceste hărți, fermierii își cresc profitul de operare cu aproximativ 3% din cultura de porumb, iar cartografierea cu GPS mărește profitul net cu aproximativ 2%.
Dacă folosesc un sistem de ghidare, fermierii care dețin cultura de porumb observă o creștere a profitului operațional cu 2.5%, și a profitului net cu 1.5%. Conform cercetării, VRA-ul poate să ridice profitul operațional și cel net cu 1,1%.
Operațiunile în ferme de porumb cu 56-161 hectare au cu 60%-70% costuri mai mici în privința forței de muncă, dacă tehnologia agriculturii de precizie este implementată corespunzător.
Este interesantă și situația în care costurile cu forța de muncă sunt mai ridicate în cadrul fermelor de porumb mai mari de 161 hectare și care folosesc atât cartografierea precisă a terenurilor, cât și sisteme de ghidare. Din moment ce nu este încă confirmat, costurile mai mari se datorează probabil utilizării unor sisteme de management al informațiilor și angajării unor specialiști agronomi. Fermele mari au de plătit costuri de producție mai mari, dar în același timp tehnologiile agriculturii de precizie pot ajuta specialiștii în privința controlării eficiente a acestor costuri.
Operațiunile agricole cu un nivel mai înalt de forță de muncă neplătită sunt mai puțin probabile să adopte tehnologii de agricultură de precizie. Cercetătorii consideră că acest lucru ar putea fi datorat costurilor foarte mari de muncă neplătită, acestea reducând flexibilitatea cheltuielilor.
Sursa: Successful Farming – http://www.agriculture.com