Cum să treci la agricultura conservativă, No-Till?

Agricultura conservativă este unul din subiectele fierbinți ale zilelor noastre pentru că e una dintre puținele soluții pe care fermierii le au la îndemână într-un mediu într-o continuă schimbare. Condițiile climaterice și precipitațiile din ce în ce mai scăzute au pus o presiune constantă pe producțiile din toate fermele. Agricultura conservativă este una din soluțiile care te ajută să păstrezi apa în sol atunci când aceasta este și așa puțină.

Continuăm seria de articole scrise împreună cu Paolo Barchetta despre agricultura conservativă cu un articol despre:

Ce s-ar putea întâmpla cu producția ta după trecerea la agricultura conservativă, No-Till?

 

Cred că aceasta este una dintre cele mai mari provocări tehnice. La începutul procesului de conversie la agricultura conservativă, No-Till, s-ar putea înregistra unele pierderi de producție. Enumerăm câteva puncte importante de care să ții cont pentru ca pierderile să fie limitate și chiar evitate.

 

Factorii de care trebuie să ții cont atunci când treci la agricultura conservativă

În primul rând, reacția culturilor este foarte diferită de la sol la sol, de la mediu la mediu; înainte de a începe conversia la agricultura conservativă, cu siguranță prima analiză pe care ar trebui să o facem ar fi asupra factorilor de mediu:

• poziția geografică,
• precipitațiile medii anuale,
• structura chimică, fizică și biologică a solului.

 

Este important să nu uităm că solul reprezintă cheia succesului nostru, de aceea devine necesară cunoașterea analizei fizico-chimice a acestuia. Ca un prim pas, trebuie să cunoaștem: conținutul de argilă procentual, pH-ul, conținutul de substanță organică % , raportul carbon-azot C/N, schimbul cationic, cantitatea și calitatea sărurilor solubile conținute (sulfați, cloruri și bicarbonați de sodiu, potasiu, calciu și magneziu), calcarul activ, conductivitatea electrică și pe lângă macroelementele obișnuite, mezoelementele, microelementele și starea microbiană.

Cu toate cele de mai sus te poate ajuta servicul complex Agrobalance, prin care poți să faci toate analizele de sol pentru a avea o imagine clară asupra acestuia.

 

În continuare, să vedem ce impact avem asupra buruienilor, bolilor și insectelor, în condițiile în care acestea pot face diferența în managementul culturilor când lucrezi în No-Till.

Multe buruieni cu frunze late (dicotiledonate) își reduc mult numărul în timpul procesului No-Till. Totuși, crește cel al buruienilor perene (monocotiledonate), în timp ce se înregistrează date contrastante privind incidența și severitatea bolilor și a insectelor în sistemele No-Till. Vom observa deci cum unele specii se înmulțesc, iar altele scad. Totuși, acest lucru nu este general valabil și nu este întotdeauna un fapt negativ. Depinde de la mediu la mediu, de la teren la teren.

 

Microorganismele și beneficiile acestora în sol

Trebuie să luăm în calcul că masa microbiană benefică lucrează în sinergie în No-Till pentru a depăși masa microbiana antagonistă, făcând totul pentru a obține un echilibru între încărcăturile microbiene „pozitive” și „negative”.

Multe specii microbiene (cele bune) ucid sau inhibă bacteriile, ciupercile, drojdiile și nematoziile (cele rele) prin excludere, lucrând îndeaproape cu rădăcina într-un mod simbiotic, întărind sistemele radiculare ale plantelor pentru a crește schimbul și buna circulație a substanțelor nutritive în sol, câștigând competiția.

 

Microorganismele utile vor îmbunătăți structura solului prin producerea de filamente de hife și prin aerarea solului, ușurând circulația aerului și a apei, întărind sănătatea acestuia, refacerea sa și degradând mai rapid substanțele toxice acumulate care, de altfel, ar face solul neprietenos. Această vigoare creată de către microorganisme este preluată din substanța organică și carbon, ca sursă primară a existenței lor.

Fertilitatea solului și randamentul productiv al culturilor depind doar de descompunerea substanței organice conținute și de transformarea reziduurilor vegetale din sol, facilitând astfel schimbul de substanțe nutritive între sistemul radicular și ciuperci, bacterii, drojdii și nematozii rizosferei. Dacă ajutăm solul să fie în condițiile descrise, suntem siguri ca îmbunătățim rezistența culturilor la paraziți și agenți patogeni, depășind problemele create de organismele dăunătoare.

 

 

Dezechilibrul nu poate apărea decât prin infestări mari parazitare sau prin boli ale rădăcinilor, de multe ori din cauza descompunerii structurii solului și a acumulării îndelungate de compuși toxici.

De fapt, atunci când solurile sunt tratate în mod repetat cu substanțe chimice echilibrul dintre bine și rău este perturbat și solurile pot deveni efectiv toxice pentru plante, acesta fiind unul dintre principalele motive pentru pierderea potențialului de producție.

Numărul de microbi din sol poate fi menținut asigurându-ne că solul conține o mulțime de material vegetal digerabil (materie organică) cu niveluri ridicate de azot pentru a hrăni microbii.

 

De asemenea, utilizarea regulată a unui inoculat microbian, cum ar fi micoriza arbusculară, precum și ciuperci ectomicorizice (EM), ar îmbunătăți solul cu microbi benefici pentru a restabili sau menține echilibrul microbian.

Dacă solul, prin natura sa, este sărac, soluția cel mai bună este reprezentată de culturile de acoperire (covercrops) sau compostul organic. În cazuri de precipitații foarte reduse, cu un bun management al reziduurilor vegetale, aceasta soluție poate aduce mari beneficii încărcăturii microbiene a solului.

 

Deci, principala soluție pentru tehnica No-Till este asigurarea microorganismelor în sol; ele sunt cheia pentru transformarea materialelor organice și anorganice prezente în solul nostru în forme de nutrienți care pot fi folosiți de plantele care formează culturile noastre. Obținerea microbiologiei potrivite pentru culturi este importantă pentru a hrăni solul cu mineralele potrivite, astfel încât, cu o microbiologie sănătoasă, solul să fie adaptat pentru:

 

 

Carbonul în sol: de ce este important pentru cultură?

Plantele absorb dioxid de carbon (CO₂) din atmosferă pentru a crește, a se dezvolta, dar au nevoie și de lumină solară, nutrienți și apă. Numeroșii nutrienți conținuți în sol sunt în mare măsură strâns legați de substanța organică existentă în sol, astfel încât, cu cât e îmbunătățită calitatea materiei organice, cu atât disponibilitatea substanțelor nutritive  pentru culturi să fie mai mare.

Solul conține microbi care folosesc carbon organic și azot ca sursă de energie, transformând materia organică într-o formă potrivită pentru utilizarea plantelor.

Acest proces microbian se numește mineralizare și, de asemenea, eliberează dioxid de carbon (CO₂) și protoxid de azot (N₂O) în atmosferă.

Pe măsură ce microbii mineralizează materia organică și, prin urmare, eliberează nutrienți pentru plante, solul pierde carbon. În ecosistemele naturale, materia organică pierdută în sol este înlocuită cu reziduuri de plante (resurse), dar, din păcate, așa cum se întâmplă în ecosistemele agricole, producția și părțile de plante sunt recoltate, iar carbonul dispare odată cu această acțiune. Astfel, se ajunge la o sărăcire a substanței organice și, în consecință, la pierderea fertilității solului.

 

 

În plus, lucrarea solului și toate celelalte acțiuni de gestionare a terenurilor pe terenurile cultivate perturbă structura solului, în beneficiul unor microbi și detrimentul altora. De fapt, creștem cantitatea de dioxid de carbon (CO₂) eliberată din sol în atmosferă timp de multe săptămâni după recoltarea producției agricole și îndepărtarea tuturor resturilor vegetale, lăsând loc soarelui, ploii sau vântului, puternic pentru a degrada solul și substanțele nutritive ale acestuia, prin eroziune.

Întrucât procesele microbiene nu sunt suficient de rapide sau abundente pentru a oferi suficiente substanțe nutritive plantelor, solurile agricole sunt de obicei fertilizate chimic pentru a menține randamentele de producție la niveluri dorite sau satisfăcătoare.

Cu toate acestea, îngrășămintele minerale aplicate sunt alcătuite în principal din azot anorganic, fosfor și potasiu, ceea ce va duce treptat la probleme de mediu, cum ar fi rezerve mai mici de carbon în sol și o cantitate crescută de protoxid de azot (N₂O) eliberat din sol în atmosferă.

Acestea sunt principalele cauze de posibile pierderi de producție în primii ani de conversie, în aproape toate terenurile agricole din Europa.

 

Concluzii

Prin urmare, în rezumat, practicile de management al solului influențează caracteristicile fizice și chimice ale acestuia și determină modificări în structura și funcția masei microbiene din sol.

Tehnica No-Till, pe termen lung, produce un conținut mai mare de carbon și azot în sol și biomasă microbiană viabilă, precum și o activitate mai bună a fosfatazei la o adâncime de 0-5 cm în comparație cu lucrările agricole ale solului în agricultura convențională.

Odată ce am constatat că există condițiile pentru a continua, pe baza experienței câștigată în acest sector, pot susține că rezultatele producției confirmă stabilitatea recoltelor la grâu, orz, soia, mazăre proteică, năut și sorg. Excepția ar putea apărea pentru unele dintre culturi cum ar fi: floarea soarelui și porumb, deoarece aceste două specii, așa cum se știe, au nevoie de multă atenție în ceea ce privește numărul de plante semănate pe metru pătrat pentru a se asigura o producție bună.

 

Pierderea unei plante, până la trei la metru pătrat, înseamnă pierderea de la 15 la 45% din investiția prevăzută; aceasta se datorează adesea acordării unei atenții reduse la semănat, pentru lucrările de întreținere a culturii sau tehnologiei agricole aplicată, deoarece acestor două culturi, în special, trebuie să le fie destinată o investiție adecvată pentru a-și putea exprima potențialul de producție, comparativ cu alte specii, care uneori compensează lipsa la nivel maxim a investițiilor.

Acestea fiind spuse, consider că viitorul agriculturii, privind marile culturi va fi în mare măsură No-Till; fermierii care vor aborda această tehnică vor trebui să utilizeze strategii mai diversificate în gestionarea agenților patogeni, paraziților și buruienilor, integrând chimia cu măsuri de apărare biologică, reducând pe cât posibil amenințarea care se profilează cu schimbările climatice.

 

O altă tehnică de luat în considerare în acest proces, pe lângă considerentele expuse mai sus, este rotația culturilor, cel puțin o dată la patru ani, cu inserarea culturilor de acoperire (covercrop) și/sau a culturilor de sprijin integrate cu cultura principală (Intercropping).

Ca urmare, să ne amintim că aceste procese tehnice în practica No-Till, sunt un pas obligatoriu înainte de a investi în mașinile potrivite procesului, care sunt importante, dar singure nu asigură succesul. Ajută evident la integrarea treptată a acestei practici. Toate acestea, armonizate, urmărind procesul pas cu pas, vor contribui la reducerea riscului de pierderi a producției și vor ajuta astfel tranziția, atingând satisfacția economică – scopul final.

Unul din utilajele cu care poți să lucrezi în No-Till, este BOSS de la Agrisem.

 

Abonează-te pentru mai multe informații despre agricultura conservativă.